Implementarea legii Venitului Minim de Incluziune care stimulează căutarea locurilor de muncă pentru că persoanele care primesc asistență socială nu mai trebuie să aleagă între un loc de muncă și păstrarea ajutorului social.

În acest moment, în România sunt trei beneficii sociale principale (venitul minim garantat, alocația pentru susținerea familiei și ajutorul de încălzire), care se suprapun parțial pentru unele familii, sunt calculate după formule diferite și implică trei dosare diferite pe care le depun beneficiarii. Actuala lege a venitului minim garantat descurajează munca, pentru că retrage ajutorul social persoanelor care se angajează, chiar dacă salariul lor este foarte mic. În plus, salariile mici sunt impozitate mult (cel mai mult din UE). Deci, oamenii săraci (sărăcia e corelată cu educația, prin urmare, și cu posibilitatea de a găsi doar joburi cu venituri reduse) trebuie să aleagă dramatic între un salariu mic impozitat mult și un ajutor social modest, dar cert. Această alegere nu trebuie să fie una dramatică. Este o practică modernă în multe țări de a lăsa posibilitatea trecerii treptate din asistență spre job, dar Statul român, condus de vechea clasă politică, a rămas în alt secol când vine vorba despre politici de intervenție; deși toți politicienii vechi vorbesc despre sărăcie, nu au fost în stare să ia această măsură de modernizare.

Banca Mondială a propus încă din 2014 guvernului României schimbarea acestui sistem, prin intermediul Venitului minim de incluziune (VMI) – ca parte a Strategiei naționale de incluziune socială și reducerea sărăciei. Legea VMI a fost finalizată la insistențele Guvernului tehnocrat în 2016, adoptată de Parlament și promulgată în 2016 (Legea nr. 196/2016). EA ÎNSĂ NU E APLICATĂ, din cauză că Ministerul Muncii încă nu are sistemul informatic necesar,ultimul termen fiind prelungit până la 1 aprilie 2021.

VMI unifică cele trei beneficii și are mai multe mecanisme de reducere a sărăciei:

Eficientizează sistemul de asistență socială și țintește beneficiile către cei cu adevărat săraci – oamenii care au nevoie vor depune un singur set de documente (li se impunea să facă cereri separate, cu aceleași documente, pentru fiecare ajutor în parte, chiar dacă, într-un procent mare, familiile beneficiare sunt aceleași), iar asistenții sociali le vor prelucra o singură dată, într-un soft unic. Guvernul va avea un mecanism precis pentru identificarea celor mai săraci români, printr-o bază de date comună și o analiză clară a veniturilor acestora, și îi va putea ajuta mai eficace.

Le permite beneficiarilor de VMI să muncească cu acte în regulă – ba chiar îi încurajează să o facă – 50% din veniturile realizate legal sunt scoase din stabilirea pragului de venit al familiei, iar beneficiarii sunt obligați să se înscrie în evidența agențiilor teritoriale de muncă (care trebuie să îi ajute să se angajeze) și pierd ajutorul dacă refuză ofertele de muncă primite.

Decizia de acordare se mută la Agențiile Județene pentru Plăți și Inspecție Socială – acum, deciziile privind aceste ajutoare sunt luate de primari (prin serviciul de asistență socială). Avantaje: centralizare mai bună a datelor, monitorizare mai strictă și reducere a riscului ca beneficiarii să depindă de bunăvoința primarilor.

De fapt, vechii politicieni nu doresc schimbarea sistemului care îi ține pe oameni în sărăcie și dependenți de ei, contra voturi.

Măsura concretă

USR propune (1) accelerarea implementării legii VMI, (2) dezvoltarea acesteia prin includerea altor beneficii relevante – până ajungem la un mod simplu și unitar de a acorda toate modalitățile de sprijin pentru persoanele defavorizate, și (3) monitorizarea constantă a modului în care se aplică legea (analiză de impact și propuneri de îmbunătățiri în timp real), pentru a ne asigura că produce rezultatele scontate:

  • sprijin mai eficient pentru persoanele defavorizate prin intervenții unitare și monitorizare mai bună a eficacității acestora, efort și cheltuieli mai mici și pentru beneficiari
  • creșterea numărului persoanelor vulnerabile care lucrează legal
  • reducerea poverii administrative asupra sistemului de asistență socială și a cheltuielilor inutile ale statului
  • pe termen lung, reducerea sărăciei.

Impact bugetar

2,8 miliarde lei, pentru un milion de familii (patru mil de persoane) – pentru reducerea sărăciei cu 4-5%. Dar VMI va ajuta familiile sărace mai bine și mai țintit. Premisa este că vor intra în zona muncii formale și vor contribui la sistemele de asigurări, scăzând presiunea pe ele. Calculul bugetar nu include aceste efecte benefice de runda a doua. Estimăm că VMI poate fi o politică ce își recuperează costurile bugetare în câțiva ani, asta, pe lângă efectul de reducere a sărăciei. Pe de altă parte, se reduc cheltuielile administrative (estimate la 280 milioane lei – 20% din bugetul total al celor trei programe). VMI e estimat să reducă aceste cheltuieli la 10% din costul beneficiilor acordate.

Sursa de finanțare

Bugetul de stat

Instituția responsabilă

Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, autoritățile publice locale.

Informații relevante

În 2014, Banca Mondială estima că implementarea VMI, cu un buget suplimentat față de cel al actualelor beneficii sociale acordate, ar avea o acuratețe de 80% în țintirea celor mai sărace persoane (față de nivelul actual al ajutoarelor sociale, de 60%) și că „va avea un impact major asupra reducerii sărăciei – presupunând o creștere economică moderată, sărăcia relativă va scădea cu aproximativ 4,4%, de la 22,84% în 2014 la 18,1% în 2016”. Per total, Banca Mondială estima că VMI va reduce rata sărăciei de la 17,2% în absența programului la 11,4%, după introducerea VMI. De asemenea, Banca Mondială estima că măsurile de stimulare a angajării, cuprinse în VMI, „vor conduce la angajarea unui procent situat între 7% și 17% dintre persoanele sărace în vârstă de muncă care în prezent nu sunt nici angajate, nici cuprinse într-o formă de învățământ sau instruire și nu au o dizabilitate” și că aceste măsuri vor avea efecte în proporție de 70% asupra persoanelor din cea mai săracă chintilă.